După 6 luni

Ba chiar 7 luni, dacă stau să socotesc.

Motivul pentru care m-am tot căutat pe la doctori peste mări şi peste ţări este că de cîţiva ani buni (vreo 10) analizele îmi ieşeau dezastruoase.
Analizele la ficat îi făceau pe doctori să se uite cu neîncredere cînd le spuneam că nu beau, nu fumez, nu mănînc prăjeli; erau identice cu ale unui prieten care de mulţi ani încoace e cel puţin jumătate din timp 'cu mustul în freză'. Doctoriţa de familie, cînd s-a uitat peste cifrele de la colesterol, m-a întrebat dacă am devenit vegetarian. Fierul (hemoglobină, hematii, sideremie, toate) ieşeau groaznice, în ciuda tonelor de Glubifer şi alte preparate luate mereu. Calciul de-abia depăşea limita inferioară, deşi lactatele sînt de bază pentru mine.

După jumătate de an de regim fără gluten, nu mi-a venit să cred cînd m-am uitat pe rezultatele analizelor: transaminazele la valori modice, hemoglobina spre limita superioară, sideremia la mijlocul intervalului, calciul în prima jumătate, colesterolul ...hm... în borderline crescut. Încă ceva: am pus pînă acum aproape 10 kg.

Concluzia este uşor de desprins. Tot înainte!

Pîinea noastră cea de toate zilele

Tata, cum poţi să mănînci pîinea asta cu gust aşa de rău? - a întrebat fiică-mea, gustînd pîinea făcută dintr-o făină austriacă, Muhlenberger (amidon de porumb, făină de soia, gumă guar, lecitină de soia).

Record personal

Am depăşit recordul personal de greutate. În ultima săptămînă cîntarul a arătat de două ori 70.2, dimineaţa, pe nemîncate.
Cel mai mult am avut 70 kg, în armată. Nu, nu e clişeul cu mîncatul la ore fixe, eu cea mai mare parte din armată nu prea am făcut altceva decît să mănînc, să dorm şi să îi ajut pe ofiţeri pe la birouri (erau doi ofiţeri care chiar se certau pentru care să lucrez; ne salutăm şi mai discutăm cînd ne întîlnim din întîmplare prin oraş).

Carevasăzică, am pus 5 kg în 4 luni, după ce cîţiva ani nu m-am îngrăşat deloc.
Măi, nu cumva e prea mult prea repede?

Trei luni fără gluten

Am împlinit zilele trecute 3 luni de la diagnosticul de intoleranţă la gluten (urăsc cuvîntul ăsta, celiachie).
Pentru mine prima săptămînă a fost foarte interesant, era o provocare nouă şi mie-mi plac provocările. Au urmat două săptămîni demoralizate, pentru că a trebuit să conştientizez că trebuie să mă rup de felul în care am mîncat pînă acum. Apoi m-am liniştit şi am început să iau lucrurile aşa cum sînt, am simplificat tot ceea ce ţine de alimentaţie şi apoi am început să clădesc.
Acum încă clădesc: încerc ingrediente noi, încerc reţete, caut combinaţii de meniuri prin restaurante, am învăţat să vorbesc cu chelnerii. Am adăugat 3 kilograme în 3 luni şi mă apropii de recordul meu personal de greutate.

S-a mai apucat unu' să scrie... poate ai să zici. Da, pentru că atunci cînd m-am apucat eu să caut mi-a fost greu să găsesc tot ce-mi trebuie. Nu găsesc nicăieri ingredientele pe care le găseşti în reţetele de pe 'net. Nu am bugetul destul de mare cît să comand des de la firmele care aduc produse fără gluten. Nu am suficientă pricepere şi răbdare să fac eu în bucătărie reţete complicate, şi nici timp să gătesc zilnic.

Sînt un om simplu, trăiesc într-un oraş normal, am un job normal, am un buget normal (normal pentru România, adică mic), am o bucătărie normală pentru un apartament de bloc.

Aşa mănînc. Aşa trăiesc. Fără gluten.