Împreună cu alte două echipe cu care am lucrat pe un proiect, s-a organizat o petrecere. A fost o petrecere puţin mai deosebită, la început a fost la nu-ştiu-cine acasă, apoi a fost la o crîşmă, apoi din nou acasă la ăla. Ştiţi voi, genul de petrecere de la care nu-ţi mai aduci aminte decît începutul şi apoi cîteva fragmente disparate.
Mîncarea nu a fost cumpărată sau adusă sau gătită la restaurant, ci cîţiva dintre particianţii - mai bine zis participantele la petrecere au gătit cîte ceva şi au scos pe masă, rînd pe rînd, bucatele. Gătit e cam mult spus, de fapt erau scoase platourile din frigider sau din cuptorul cu microunde.
Prima ofertă pe care-o ţin minte a fost o chestie cu paste şi cu legume crude, un fel de salată; m-am interesat de tipul pastelor, nu erau ok, aşa că am zis pas. Surprinzător, aveam şi eu un castron asemănător, tot în stilul salatelor cu paste, dar era cu paste de porumb. Am ciugulit ceva de pe acolo, în timp ce gospodinele tot scoteau la iveală alte şi alte merinde - nici nu mai ţin minte ce am mîncat şi ce nu.
La un moment dat, tot îmbucînd, dau de un gust extraordinar de bun, ceva ce nu am mai simţit de mult timp. Insist, iau mai mult, înfulec tot mai abitir, şi parcă începe să mi se ia ceaţa de pe ochi, suficient cît să văd ce mîncare e aşa gustoasă: lapte cu pîine.
După care m-am trezit.
Am visat într-o noapte că mîncam pandişpan făcut în formă de chec. A doua zi am executat rapid următoarea reţetă, după Sanda Marin: albuşurile de la 6 ouă bătute zdravăn cu 6 linguri de zahăr, peste ele se adaugă gălbenuşurile bătute şi ele, apoi se aruncă 6 linguri de făină de orez. Am pus în tavă hîrtie de copt, am aruncat compoziţia înăuntru şi am băgat la cuptor 40 minute la 180 de grade.
M-am abonat la newsletter-ul de la www.celiac.com şi în meilurile pe care le primesc de la ei sînt uneori nişte reţete care par simple şi delicioase. Ia să încerc una...
Am avut musafiri într-o seară, şi asta am gătit a gătit soţioara mea: orez cu creveţi şi cu legume la wok.
Tocmai aveam în cuptor pentru copii nişte cookies (cu făină de grîu) şi, pofticios cum sînt, voiam şi eu ceva bun. Mă gîndeam de ceva timp la reţeta asta, aşa că aveam luate din Real nişte făină de porumb foarte fină (ca o făină de 600 la granularitate) şi din Kaufland nişte rondele de hîrtie pentru brioşe. Aşa că am băgat repede cele 500 g făină porumb, două ouă, 250 ml de smîntînă, aproape o cană de zahăr şi un pliculeţ de drojdie uscată în mixer şi le-am amestecat bine-bine.
Împreună cu alte două echipe cu care am lucrat pe un proiect, s-a organizat o petrecere. A fost o petrecere puţin mai deosebită, la început a fost la nu-ştiu-cine acasă, apoi a fost la o crîşmă, apoi din nou acasă la ăla. Ştiţi voi, genul de petrecere de la care nu-ţi mai aduci aminte decît începutul şi apoi cîteva fragmente disparate.