Am avut oarecare emoţii cînd mi s-a spus de la firmă că trebuie să petrec două zile în Germania, asta ar fi fost prima ieşire din ţară de la momentul "descoperirii adevărului". Unul din motivele de îngrijorare e drumul propriu-zis, mîncarea de pe avion şi aeroporturile în care ai de aşteptat, cînd pleci dimineaţa şi ajungi seara după ce ţi se lungesc urechile pe scaunele din Otopeni...
De-abia după ce am primit rezervarea pe Tarom, mi-a adus aminte că parcă am văzut/am auzit că pe avioane ăştia au meniuri vegetariene şi meniuri kosher, dar oare n-or fi avînd şi fără gluten? Firefox, tarom.ro, zboruri şi rezervări, despre călătorie, la bord, linkurile astea nu se mai termină, mîncare şi băutură, suspans,
yes!, au şi fără gluten. Cer schimbarea meal type din regular în gluten-free, făcută prompt.
Masa pe cursele interne spre şi dinspre Bucureşti a constat într-un baton Mars, Snickers, Twix, nu mai ţin minte exact de care, dar ţin minte că nu scria făină la ingrediente şi nici "poate conţine urme". Oricum, nu le-am mîncat.
După ce am urcat în cursa Bucureşti-Frankfurt, am văzut că una dintre stewardese a luat o listă şi a căutat cu privirea nişte persoane, inclusiv pe mine. Aha, zic eu, acum ne verifică pe ăştia cu meniuri speciale. Decolăm, urcăm, scot fetele cărucioarele cu mîncare, dar încă nu le era clar lor ceva, apoi, deodată, porneşte o tanti cu nişte caserole în mînă, şi trece pe la fiecare dintre cei la care s-a uitat mai devreme,
Dumneavoastră aveţi meniu special fără gluten, da? Da!! tresar eu de emoţie. Pe banda care înconjura caserola scria cu markerul GF (de fapt mai erau încă două litere, dar a trecut ceva timp şi eu îmbătrînesc).
Înăuntru, la căldurică, bine pitită printre cutiuţe şi tacîmuri de plastic, stătea cuminte şi naivă o pîiniţă, cît două degete laolaltă de mică, zîmbindu-mi feciorelnic de sub şerveţele, neştiind ce brută sălbatică o priveşte pofticios cu gînduri necurate, sărăcuţa. A fost cea mai bună pîine pe care am mîncat-o în viaţa mea.
Atît de bună, încît nu mi-a păsat că şi colegii mei au fost mutaţi pe meniu fără gluten. Atît de bună, încît am uitat că pe drumul de întoarcere am primit
o jumătate de rondică de orez expandat. Atît de bună, încît am avut noroc că era ventilaţia un pic mai tare, că mi-a uscat repede ochii umeziţi. Atît de bună, încît mi-a părut rău că a trebuit să o mănînc acolo, unde nu aveam loc de făcut
geoane.
Soţioara mea m-a alintat cu două păscuţe pentru mine.
