Mai intru din cînd în cînd prin cîte-o cofetărie, pentru copil şi pentru nevastă, şi am astfel ocazia să-mi încerc puterea şi consecvenţa. La întrebarea dacă au vreo prăjitură fără făină, răspunsul este invaribil că nu. Însă pe la food-court-urile din malluri se mai întîmplă să mai găsesc mere coapte sau cremă de zahăr ars (odată mi-au zis că e cu făină, a doua oară mi-au zis că e cu amidon). Şi pe la hipermarket-uri mai găsesc uneori cremă de zahăr ars, şi de vreo două ori am luat tot ce mai aveau.Dacă stai să citeşti reţeta de cremă de zahăr ars din cartea Sandei Marin te apucă disperarea, e foarte complicată: bain-marie, diverse etape de lucru, artificii şi trîmbiţe. Pe net găseşti tot aşa, reţete cu gelatină, cu nu-ştiu-cît timp la nu-ştiu-ce temperatură. Blah ...
Tot de pe net, dar nu mai ţin minte de unde, am luat o reţetă foarte simplă şi la fel de gustoasă ca ce am cumpărat.
3 linguri de zahăr se pun la topit pe aragaz, la foc mic, într-un vas de sticlă termorezistent şi, cînd s-a topit, se învîrte vasul pentru ca zahărul să ungă pereţii cît mai sus (nu uitaţi de mănuşi!). 6 ouă, o cană de zahăr şi 1 litru de lapte se amestecă la mixer/robot. Amestecul se toarnă în vasul caramelizat - însă numai după ce s-a răcit. Se bagă în cuptor la foc mediu spre mic timp de 30 minute. Cînd e în cuptor, crema o să pară că nu e legată, însă cînd se răceşte iese numai bună.
10 minute înainte de cuptor, 30 minute în cuptor şi ... prea mult timp pînă se răceşte şi prea puţin timp pînă se termină.
