Pîinea noastră cea de toate zilele

Tata, cum poţi să mănînci pîinea asta cu gust aşa de rău? - a întrebat fiică-mea, gustînd pîinea făcută dintr-o făină austriacă, Muhlenberger (amidon de porumb, făină de soia, gumă guar, lecitină de soia).

Da' măcar o bucăţică ...

Mi s-a întîmplat de 3 ori în ultima săptămînă să aud fraza Da' ia măcar o bucăţică, de poftă, că doar n-are nimica; ce, o bucăţică acolo...
Prima oară s-a întîmplat cînd un coleg de servici care a împlinit o vîrstă rotundă a făcut cinste cu pizza, prăjiturele, gin şi vodcă. Colegii mei au acceptat cu greu că nu am luat decît numai nişte suc, şi poate că mă uitam cam cu jind la prăjituri.
A doua oară discutam cu mama despre împărtăşanie şi nafură, cum zicea un preot celebru că pîinea se transformă şi devine trupul lui Hristos şi că aşa ceva nu are cum să-ţi facă rău.
A treia oară a fost vorba despre nişte colţunaşi făcuţi de vară-mea taman cînd am picat noi în vizită şi probabil o privire dilatată şi hămesită din partea-mi.

Ce să răspunzi şi cum să te aperi? Cînd vine vorba de ţinut regim, lumea se gîndeşte întîi de toate la cum o mică încălcare nu reprezintă o problemă. De parcă aş ţine regim de slăbire şi nu-i nimic, o să mănînc diseară mai puţin. Nici nu are sens să le explici în detaliu cum că nu ai voie să calci strîmb, nu vor reuşi să înţeleagă sau/şi să ţină minte pînă la următoarea ocazie, cînd te vor îmbia din nou: Hai, ia o bucăţică măcar...

Record personal

Am depăşit recordul personal de greutate. În ultima săptămînă cîntarul a arătat de două ori 70.2, dimineaţa, pe nemîncate.
Cel mai mult am avut 70 kg, în armată. Nu, nu e clişeul cu mîncatul la ore fixe, eu cea mai mare parte din armată nu prea am făcut altceva decît să mănînc, să dorm şi să îi ajut pe ofiţeri pe la birouri (erau doi ofiţeri care chiar se certau pentru care să lucrez; ne salutăm şi mai discutăm cînd ne întîlnim din întîmplare prin oraş).

Carevasăzică, am pus 5 kg în 4 luni, după ce cîţiva ani nu m-am îngrăşat deloc.
Măi, nu cumva e prea mult prea repede?

8 Martie

8 Martie a trecut doar de o săptămînă. O să urăsc sărbătoarea asta pînă se va oficializa ziua bărbatului. Sau, mai bine, ca la americani, ziua mamei şi ziua tatălui.
Luni, 9 martie, că 8 a căzut duminică, a avut loc tradiţionala înmînare de flori către doamne şi domnişoare. Prompte, doamnele şi domnişoarele au ripostat cu pupici, mîncare şi băutură, unele primite cu mai multă plăcere decît altele.

Colegele mele de servici, în schimbul florilor oferite individual sau în grup, în nume propriu sau prin delegat sau ca delegat, decontate sau nu de şefu' ăl mare, au sărit cu nişte pizza comandată din apropiere. Supriză, cînd a venit pizza, una dintre colege a dispărut discret şi s-a întors în scurt timp cu o porţie de cartofi prăjiţi şi cu o salată grecească, special pentru mine, ca să mă opresc din sorbitul din priviri a pizzei. Impresionant.

Partea nostimă este că o cunosc pe una din fetele de la fast-food-ul cel mai apropiat de birou, unde am mîncat de mai multe ori, după ce am rugat-o să-mi arate etichetele de pe toate chestiile pe care le pun ei în mîncare. Dialogul a fost:
- Aş dori ceva pentru un domn care nu are voie gluten. Ce aţi putea să-mi daţi?
- E vorba de domnul George cumva?
- (după o secundă de surpriză) Da.
- Bine, vă dau ce ştiu că a mai luat el.

Ăsta e un caz fericit. În mai multe restaurante, la întrebarea dacă au un meniu fără gluten sau dacă bucătarul poate prepara ceva fără gluten, am primit clasicul răspunsul Ce-i aia?

Petrecerea de Crăciun

(Da, da, ştiu că e primăvara deja.)

Cu o săptămînă înainte de Crăciun am avut o petrecere de Crăciun la firmă. Bairam mare, la restaurant, cu spectacol, cu trupă de dansuri, cu prestidigitator, cu concert playback, cu karaoke. Şi, bineînţeles, multă mîncare şi băutură. Aici e miezul problemei.

Alcoolul rafinat din orice cereale e ok, poate fi consumat fără probleme, glutenul se distruge prin fermentaţie şi nu trece de distilaţie. Dar, pe lîngă alcoolul pur, băieţii mai adaugă tot felul de arome, dintre care unele conţincu siguranţă gluten. Vinul e ok. Berea e interzisă. Whisky şi vodcă numai cu multă prudenţă, adică mai bine nu.
La începutul petrecerii, ca să se încălzească lumea, a circulat o sticlă de whisky. Aveam doar cîteva săptămîni de regim, în perioada în care îmi dădeam seama că am băgat în gură cîte o bucată de pîine exact cînd închideam gura. Aşa că e oarecum de înţeles că am dat o duşcă de whisky pe gît. Da, mi-am dat seama imediat că nu trebuia, dar whisky-ul e mai greu să-l scoţi din gură decît pîinea.
După ceva timp, au urmat nişte ture de shot-uri. Am luat şi eu, ca la turmă, un rînd. Şi, iar imediat, am realizat că nu ştiu exact ce e în shot-uri. Aşa că am zis pas la următoarele.
Am trecut imediat pe vin roşu sec. Oricum, şi înainte preferam vinul, care, oricum ar fi, cu sulf, cu zahăr, cu ce prostii or mai fi punînd ăştia, nu conţine gluten.

Gata cu băutura, să trecem la mîncare. Suprinzător, universul a fost de partea mea, am putut mînca aproape tot. La aperitiv erau nişte mici coşuleţe de pîine cu brînză şi cu icre pe care le-am evitat. Am salivat doar la nişte pateuri şi nişte prăjiturele care mai de care mai ochioase. Am căscat larg ochii la tortul cu sigla firmei, părea delicios. În rest a fost ok. Nu vă spun ce ca să nu ni se facă poftă.

Morala: Dacă nu eşti sigur pe ceva, nu mînca/bea.
Concluzia: Se poate.

Citeşte eticheta!

Vrei să cumperi ceva, indiferent dacă e vrac sau ambalat? Citeşte eticheta! Vînzătoarele din magazine sînt un pic surprinse cînd le ceri eticheta, de obicei îşi închipuie că vrei să verifici termenul de valabilitate.
Unii au o reacţie sesizabilă, uneori violentă, la ingerarea de gluten, aşa încît pot depista dacă e ceva în neregulă cu ce au mîncat. Eu (din fericire) nu am radarul ăsta.

Praful de copt făcut de o firmă românească conţine bicarbo-nu-ştiu-cum-de sodiu şi ... făină de grîu. Bine măi, de ce conţine praful de copt făină dacă îl pun în făină?
Pe un baton de şuncă presată scria: proteină vegetală. Vegetală-vegetală, dar de care, că ar putea fi şi de grîu. Într-adevăr, pe unele scrie proteină din soia sau proteină vegetală din soia.
Fulgii de porumb, de toate neamurile şi din toate magazinele, conţin malţ. Uneori scrie malţ din orz, alteori scrie extract de malţ. Vorba cuiva, în toate ţările civilizate malţul e din porumb.
Am cumpărat un iaurt, fără să citesc eticheta, însă. Ce conţine? Amidon modificat. De care amidon - nu se spune. Ce-i drept, amidonul în mod normal (într-o ţară cu producători normali) nu prezintă risc de contaminare cu proteină. Dar mă simt mult mai bine dacă pe etichetă scrie amidon de porumb sau amidon de cartofi.
M-am bucurat aşa de tare cînd am găsit fulgi de hrişcă, că am pus mîna pe o pungă. Ajung acasă, citesc: 'Acest produs conţine gluten'. Nu 'poate să conţină', ci 'conţine'.
Am eliminat amestecurile de condimente tip Delikat sau Vegeta sau Maggi după ce, luînd două pungi aparent identice, pe una scria 'conţine gluten', pe cealaltă nu scria.
Mai există o serie de produse pe care scrie 'poate conţine urme de gluten' sau 'în procesul de fabricaţie se folosesc ouă, gluten, soia, bla-bla'. În marea majoritate a situaţiilor, producătorii pun avertismentul ca să se spele pe mîini de eventuale acuzaţii, însă, dacă restul ingredientelor nu prezintă risc, atunci produsul e ok. Nu-mi ziceţi acum că pentru măcinarea şi ambalarea de boia de ardei e necesar glutenul.

Regula de aur este: dacă a fost prelucrat, ar putea fi contaminat.

Alivenci / Mălai

Ceva lactate (brînză, smîntînă, lapte bătut, iaurt, lapte), se amestecă cu zahăr, 2-3 ouă întregi, un pic de sare, o picurătură de ulei sau o bucăţică de unt şi ceva scorţişoară. Se adaugă apoi mălai pînă se obţine un aluat ceva mai consistent decît pentru clătite. Se dă la cuptor într-o tavă tapetată cu unt pînă se rumeneşte.
Se mănîncă obligatoriu cu iaurt sau lapte bătut amestecat cu miere şi cu scorţişoară.
Se ling apoi degetele.
Poză o să pun la tura următoare, că asta s-a terminat prea repede.
Prefer varianta dulce, dar se poate face şi sărată.

Tort cu mere întregi

Cu o anumită ocazie aniversară, am fost pus din nou la încercare în măiestria-mi de bucătar. Şi iată ce-a ieşit. Nu l-am acoperit cu frişcă şi nici n-am pus lumînări în el, aşa că aspectul nu e de Oscar, dar gustul... mmm... sublim. Mai presus de toate, impactul asupra celorlalţi, care nici nu auziseră de gluten pînă le-am zis eu, a fost puternic pozitiv.
Nu am urmat cantităţile, am făcut totul ochiometric, şi ce e scris mai jos larg apreciat. Faceţi şi voi la fel. Tortul meu oricum a fost cam mic.

0. Forma de tort se unge cu un pic de unt, deşi poate ar fi ieşit mai bine dacă foloseam hîrtie de copt. Eu am folosit un vas de sticlă termorezistentă, nu am o formă specială de tort.
1. Pentru caramel, se pun într-un ibric 4 linguri de zahăr şi cîteva picături de apă şi se pun pe foc, amestecînd continuu, pînă la consistenţa de lavă topită. Se toarnă în forma de tort în strat uniform.
2. Se curăţă merele (eu am avut nevoie de 6) şi se mănîncă cojile :) Nu am unealtă de scos cotorul, aşa că am tăiat merele în două pe înălţime şi am scos cotorul scobind cu un cuţit subţire. Merele se aşează în vas unul lîngă celălalt, peste caramel, iar printre ele se pun bucăţi de mere tăiate, ca să nu rămînă spaţii libere mari. În locul cotorului se pun o linguriţă de gem (eu am avut de prune), o bucăţică de miez de nucă şi un cubuleţ mic de unt (1 cm). Se presară generos zahăr peste mere, şi totul merge la cuptor în timp ce se pregăteşte partea a treia.
3. Gălbenuşurile de la 3 ouă se amestecă cu 4 linguri de zahăr. Nu am avut răbdare să amestec pînă la dizolvarea zahărului. Se pune jumătate de cană de făină de orez (nu am rezistat tentaţiei şi-am pus şi un pic de făină de soia), un strop de sare şi o jumătate de plic de praf de copt. Eu am pus şi cîteva stafide. Se bat spumă albuşurile şi se adaugă în aluat, se amestecă cu grijă să nu sară peste tot.
4. Între timp merele ar trebui să fie înmuiate, dar nu de tot. Se scoate tava din cuptor, se adaugă aluatul, la modul ideal ar trebui ca aluatul să ajungă exact cît să acopere de tot merele. Se bagă din nou la cuptor pentru 40 minute. Siropul curs din mere o să bolborosească sub stratul de aluat, dar e normal.
5. Atenţie la răsturnarea tortului, merele s-ar putea să dorească să o apuce în altă parte decît blatul. La modul ideal trebuie acoperit cu frişcă, mai concret un plic de frişcă Dr.Oetker şi lapte. Voisem să fac o budincă dintr-un plic, dar am avut altceva de făcut aşa că am renunţat, l-am lăsat nature.
Reţeta după care m-am inspirat (are şi poze şi comentarii): http://www.reteteculinare.ro/forum/discutii/tort_de_mere_intregi-1638/