În Germania

V-am zis că am avut de făcut un drum în Nemţia. Am avut emoţii, nemţeasca mea se opreşte la nivel de ein-zwei-drei, bitte und danke schön, cum o să reuşesc să mă înţeleg cu chelnerii germani cînd uneori de-abia înţeleg ăştia de la noi...
Două lucruri m-au făcut să mai prind inimă: primul e lista cu informaţii pentru bucătari (tipărită grijuliu în trei exemplare) iar al doilea e speranţa că şi ospătarii şi bucătarii lor trebuie să fie cu douăzeci de ani înaintea noastră, aşa cum sînt ei faţă de noi în toate cele.
Ce-a fost pe drum v-am spus, acu' să vă spun despre hotelul de 4 stele la care am stat (a plătit firma mamă, m-am dus acolo cu treabă, nu de distracţie).

La prînz, un bufet de o duzină de feluri fără salate şi deserturi. Mă duc direct la un băitan care aştepta politicos la un capăt de masă, şi încerc să îi spun în engleza mea needucată că vreau să ştiu care dintre feluri nu conţine gluten. Do you mean glutamate? mă ia el repede, Not glutamate, gluten, îi zic eu, apoi feţei lui mirate îi explic: No wheat flour, keine Weizenmehl. Se dă bătut, please wait a moment, eu îmi închipui că el s-a dus la bucătărie să întrebe în ce au folosit ăia făină, nu, el se întoarce cu o tipă faţă de care mi-a fost ruşine cu engleza mea. Nah, totuşi nici cu fata aia nu m-am înţeles nici în puţina mea engleză nici în boaba de germană, aşa că am luat hîrtia şi i-am arătat-o şi s-a luminat dintr-o dată la faţă. Neîncrezătoare în capacitatea mea de a înţelege ce îmi zice, m-a plimbat de la un capăt la altul al mesei şi mi-a zis: orice dintre astea, nimic dintre astea, de aici asta şi asta. Fără cred că da sau cred că nu, fără mers la bucătărie şi întrebat, fără discuţii între ei că ba au pus făină, ba au pus amidon, scurt şi eficient.

Nemţeşte adică.

Tarom

Am avut oarecare emoţii cînd mi s-a spus de la firmă că trebuie să petrec două zile în Germania, asta ar fi fost prima ieşire din ţară de la momentul "descoperirii adevărului". Unul din motivele de îngrijorare e drumul propriu-zis, mîncarea de pe avion şi aeroporturile în care ai de aşteptat, cînd pleci dimineaţa şi ajungi seara după ce ţi se lungesc urechile pe scaunele din Otopeni...
De-abia după ce am primit rezervarea pe Tarom, mi-a adus aminte că parcă am văzut/am auzit că pe avioane ăştia au meniuri vegetariene şi meniuri kosher, dar oare n-or fi avînd şi fără gluten? Firefox, tarom.ro, zboruri şi rezervări, despre călătorie, la bord, linkurile astea nu se mai termină, mîncare şi băutură, suspans, yes!, au şi fără gluten. Cer schimbarea meal type din regular în gluten-free, făcută prompt.
Masa pe cursele interne spre şi dinspre Bucureşti a constat într-un baton Mars, Snickers, Twix, nu mai ţin minte exact de care, dar ţin minte că nu scria făină la ingrediente şi nici "poate conţine urme". Oricum, nu le-am mîncat.
După ce am urcat în cursa Bucureşti-Frankfurt, am văzut că una dintre stewardese a luat o listă şi a căutat cu privirea nişte persoane, inclusiv pe mine. Aha, zic eu, acum ne verifică pe ăştia cu meniuri speciale. Decolăm, urcăm, scot fetele cărucioarele cu mîncare, dar încă nu le era clar lor ceva, apoi, deodată, porneşte o tanti cu nişte caserole în mînă, şi trece pe la fiecare dintre cei la care s-a uitat mai devreme, Dumneavoastră aveţi meniu special fără gluten, da? Da!! tresar eu de emoţie. Pe banda care înconjura caserola scria cu markerul GF (de fapt mai erau încă două litere, dar a trecut ceva timp şi eu îmbătrînesc).
Înăuntru, la căldurică, bine pitită printre cutiuţe şi tacîmuri de plastic, stătea cuminte şi naivă o pîiniţă, cît două degete laolaltă de mică, zîmbindu-mi feciorelnic de sub şerveţele, neştiind ce brută sălbatică o priveşte pofticios cu gînduri necurate, sărăcuţa. A fost cea mai bună pîine pe care am mîncat-o în viaţa mea.
Atît de bună, încît nu mi-a păsat că şi colegii mei au fost mutaţi pe meniu fără gluten. Atît de bună, încît am uitat că pe drumul de întoarcere am primit o jumătate de rondică de orez expandat. Atît de bună, încît am avut noroc că era ventilaţia un pic mai tare, că mi-a uscat repede ochii umeziţi. Atît de bună, încît mi-a părut rău că a trebuit să o mănînc acolo, unde nu aveam loc de făcut geoane.

Burdihan de Crăciun

Sezonul ăsta de sărbători am reuşit în sfîrşit să fac ceea ce porcii cam încheie pe la Ignat: m-am îngrăşat, ajungînd chiar, după cîteva luni de stagnare, să-mi depăşesc recordul personal cu 0,1 kg...
Cum? Mîncînd de parcă-ar fi Crăciunul. Şi pe terenul propriu şi în deplasare.
Antreuri ca în poză, salată boeuf (cu muştar controlat la etichetă), supă de găină de ţară (neînăcrită, cu paste de orez), sarmale (verificate la pasta de tomate), cîrnaţi şi chişcă, curcan întreg la cuptor, răcituri de curcan, alivenci, prăjitură cu cacao şi vişine (făină de orez) şi altele pe care le-am uitat dar le-am digerat.
Procedeul se reia de Anul Nou, cu mici modificări: alte antreuri, alte sarmale, altă salată boeuf, pulpe de pui fripte, ouă umplute, cremă de zahăr ars, legume la cuptor şi alte cîteva digerate dar uitate.
Hai să vă detaliez le hors d'oeuvre producţie proprie (proprie adică la mine în casă, nu cu mîinile mele):

• pui cu susan (pui, ulei, susan, fără bechamel)
• bacon şi caşcaval la cuptor
• meloncello cu prosciutto
• curmale prăjite în prosciutto
• ouă cu cremă de brînză
• ouă cu salată de vinete
• champignoane cu ouă de prepeliţă
• pachete de caşcaval şi şuncă
• meloncello cu brînză albastră
• mozarella cu struguri
• curmale cu moţ de cremă de brînză
  
• cabanos cu ardei la cuptor
• mozarella cu ardei, castraveţi şi măsline

Hmm, cît mai e pînă la următoarea sărbătoare la care se mănîncă în acelaşi hal?

Petrecere de Crăciun 2009

Şi anul ăsta, firma a dat o petrecere de Crăciun. Fiind anul trecut meniu fix, cu porţii individuale, îmi iau măsuri de prevedere şi o rog pe colega care se ocupă cu organizarea să întrebe la restaurant dacă pot oferi un meniu fără gluten - şi ataşez textul cu informaţii pentru bucătari. Nesurprinzător, răspunsul a fost că să le zic eu ce să îmi pregătească - dar între timp am făcut rost de meniul pentru petrecere, am tras conluzia că e ok, şi nu am mai insistat.

Seara petrecerii. Bufet cu 20 de feluri de mîncare. Aveam nişte suspiciuni la crema de brînză şi la rulourile de carne cu legume, aşa că îl trag deoparte pe unul dintre chelneri şi îl rog să întrebe la bucătărie dacă alea conţin făină. Ah, dumneavoastră sînteţi domnul cu meniu special fără gluten, da, v-am pregătit un meniu separat, aveţi salată de pui şi somon cu legume, e bine? E foarte bine, zic eu înfulecînd deja de la bufet ceva ce-mi făcea cu ochiul.

Intră în scenă salata de pui. Crutoane. Iese din scenă salata de pui.