Orez

Pînă acum, pentru mine orezul se făcea aşa:

• o cană de orez se spală în 2-3 ape
• la o cană de orez se pun 4 căni de apă şi un pic de sare
  
• se pune la fiert 20 de minute
• gata
  

Rezultatul este ok, dar nici nu se compară cu orezul de la restaurantele chinezeşti. Aşa că am stat şi am căutat şi am experimentat:

• o cană de orez se spală bine în cîteva ape (tot 2-3)
• la o cană de orez se pune o cană jumate de apă şi puţină sare
  
• se pune la fiert la foc mediu-mare
  
• cînd începe să fiarbă se pune capacul, dar înclinat, şi se dă la foc mediu-mic
  
• cînd apar "cratere" se acoperă bine cu capacul
  
• se lasă încă 15 minute
• gata

Încă nu e aşa cum se mănîncă la chineji, dar e un progres substanţial. Continui să caut idealul...
În poză, cu legume şi ciuperci la wok.

http://chinesefood.about.com/cs/rice/ht/cookrice.htm

Cartofi crocanţi cu mălai

Uneori nişte reţete care par simple sau chiar banale pot oferi delicii neaşteptate. Un exemplu bun e reţeta asta de cartofi, despre care unii "critici" au zis la început că mai bine aş face cartofi copţi simpli şi i-aş mînca cu mămăligă. Eu însumi am fost un pic suspicios faţă de multele comentarii extaziate de pe topicul în care apare reţeta. Dacă toţi au zis că e delicios, hai să încerc şi eu.
Cîţiva cartofi se taie în sferturi (sau mai mici), se dau prin sare, apoi prin mălai şi se aşează într-o tavă presărată cu un pic de ulei (eu am preferat să folosesc şi hîrtie de copt). Se bagă în cuptorul dinainte încins pentru jumătate de oră, la foc mai iute.
La final cartofii vor fi crocanţi pe dinafară şi moi pe dinăuntru. Se vede că în mijlocul tăvii lipseşte un cartof?

http://www.culinar.ro/forum/continut/Retete-pentru-incepatori/20949/Cartofi-crocanti-cu-malai/, graţie Liei.

Teste genetice

Rămînînd în sfera analizelor, am găsit în oferta celor de la synevo (or mai fi şi în alte părţi, dar nu am căutat) şi testele genetice pentru determinarea predispoziţiei spre intoleranţă la gluten (HLA-DQ) şi pentru intoleranţă la lactoză (MCM6) (sînt asociate uneori, prin diverse mecanisme).
Singura problemă cu testele astea e că sînt îngrozitor de scumpe: 800 lei pentru gluten, 270 lei pentru lactoză.

http://en.wikipedia.org/wiki/HLA-DQ
http://www.synevo.ro/category/servicii-si-tarife/biologie-moleculara/teste-de-genetica-umana/

Revizia din 6 în 6 luni

În "ghidul de service" se zice că este necesară o revizie din 6 în 6 luni, la care să se verifice următoarele (şi să se schimbe regimul, dacă este necesar):

• anticorpi antigliadină
• anticorpi antitransglutaminază (test Celikey)
  
• anticorpi anti-endomissium (synevo lucrează asta în Germania)
  
• TGP / GPT /ALAT / ALT / alaninaminotransferaza
  
• TGO / GOT / ASAT / AST / aspartataminotransferaza
• hemoleucograma
• fier seric / sideremie
• calciu seric total
• calciu seric ionic
• proteine totale
• electroforeza proteinelor serice

Anticorpii, cele mai importane dintre cele de mai sus, se lucrează numai la laboratoarele mai bune, sau cu reţea naţională, restul se pot lucra la orice laborator.

Total (fără anti-endomissium): 207 lei la synevo.

Rezultate, după un an de regim:

• anticorpi antigliadină: 2,8 de la 31,1 (<18, mg/L)
  
• anticorpi antitransglutaminază: 1,556 de la 54,46 (<5, U/mL)
  

Ne-pîine

N-are cum să-ţi iasă de fiecare dată...
Am vrut să-mi fac o pîine, dar, ce să vezi, nu mai aveam nici făină de orez, nici făină de soia, ca să pot aplica reţeta pe care am mai încercat-o. În schimb aveam făinuri de mei, hrişcă şi năut şi amidon de porumb. Am adăugat amidon de porumb, fulgi de cartofi, două banane, un ou, o cană de lapte, apă, sare şi un plic de praf de copt. Totul a intrat la cuptor pentru ceva mai mult de o oră.
Do not try this at home ...

Cremă de zahăr ars

Mai intru din cînd în cînd prin cîte-o cofetărie, pentru copil şi pentru nevastă, şi am astfel ocazia să-mi încerc puterea şi consecvenţa. La întrebarea dacă au vreo prăjitură fără făină, răspunsul este invaribil că nu. Însă pe la food-court-urile din malluri se mai întîmplă să mai găsesc mere coapte sau cremă de zahăr ars (odată mi-au zis că e cu făină, a doua oară mi-au zis că e cu amidon). Şi pe la hipermarket-uri mai găsesc uneori cremă de zahăr ars, şi de vreo două ori am luat tot ce mai aveau.
Dacă stai să citeşti reţeta de cremă de zahăr ars din cartea Sandei Marin te apucă disperarea, e foarte complicată: bain-marie, diverse etape de lucru, artificii şi trîmbiţe. Pe net găseşti tot aşa, reţete cu gelatină, cu nu-ştiu-cît timp la nu-ştiu-ce temperatură. Blah ...
Tot de pe net, dar nu mai ţin minte de unde, am luat o reţetă foarte simplă şi la fel de gustoasă ca ce am cumpărat.

3 linguri de zahăr se pun la topit pe aragaz, la foc mic, într-un vas de sticlă termorezistent şi, cînd s-a topit, se învîrte vasul pentru ca zahărul să ungă pereţii cît mai sus (nu uitaţi de mănuşi!). 6 ouă, o cană de zahăr şi 1 litru de lapte se amestecă la mixer/robot. Amestecul se toarnă în vasul caramelizat - însă numai după ce s-a răcit. Se bagă în cuptor la foc mediu spre mic timp de 30 minute. Cînd e în cuptor, crema o să pară că nu e legată, însă cînd se răceşte iese numai bună.
10 minute înainte de cuptor, 30 minute în cuptor şi ... prea mult timp pînă se răceşte şi prea puţin timp pînă se termină.

McDonald's & KFC

V-am povestit acu' ceva timp ce-am păţit la McDonald's. Între timp, am descoperit progrese (poate existau şi la data incidentului, dar nu am căutat eu). Pe spatele hîrtiei puse pe tavă au o listă cu tot ce se poate mînca la ei şi cu alergenii incluşi sau potenţial incluşi. Eu aş putea mînca nişte salate, nişte îngheţată sau un măr.

Neveste-mii fiindu-i poftă de aripioare picante, ajung la KFC, fiică-mea a vrut şi ea ceva; ca să nu stau să mă uit la ele cum se ghiftuiesc, mă duc la o tanti (eram singurul client la momentul ăla) şi o întreb ce ingrediente conţine nu-mai-ştiu-ce mîncare de-acolo (era ceva cu fasole). Ea îmi bagă textul cu ingredientele secrete ale colonelului. Îi explic atunci că nu mă interesează ingredientele, eu vreau celelalte ingrediente să le aflu. O cheamă pe şefa ei, şi amîndouă mă ascultă cu ochii mari cum le explic cerinţele mele speciale. Au listele cu ingrediente şi cu alergeni, dar în bucătărie, nu pentru public, nu mi le poate arăta, zice şefa. Bine, insist eu, spuneţi-mi dacă mîncarea aia conţine gluten. Se duce şefa în spate, vorbeşte cu unul dintre băieţii de la uleiul încins, se duc amîndoi în magazie, trec 2 minute, trec 5, trec 7, se aud zgomote de cutii mutate şi lăzi trîntite. După 10 minute, apare victorioasă cu răspunsul: da, conţine gluten.

A doua zi, curios, intru pe Internet şi, ce să vezi, din două clickuri găsesc lista cu produsele lor şi cu alergenii pe kfc.com, din trei clickuri lista în română pe kfc.ro. Carevasăzică, e un secret disponibil numai în bucătării, bine pus pe net.

Update: Am ajuns după ceva timp pe la acelaşi KFC pentru aceleaşi aripioare. După ce le-am primit şi ne-am aşezat la masă, a venit unul dintre băieţii de acolo la mine şi mi-a arătat că pe spatele hîrtiei de pus în tavă au lista cu alergenii din produsele lor. Zice el că noile hîrtii le-au primit la ceva timp după ce am lăsat la ei reclamaţia. Cît de speriate au fost fetele de acolo cînd le-am rugat sa-mi dea un pix ca să completez formularul...

După 6 luni

Ba chiar 7 luni, dacă stau să socotesc.

Motivul pentru care m-am tot căutat pe la doctori peste mări şi peste ţări este că de cîţiva ani buni (vreo 10) analizele îmi ieşeau dezastruoase.
Analizele la ficat îi făceau pe doctori să se uite cu neîncredere cînd le spuneam că nu beau, nu fumez, nu mănînc prăjeli; erau identice cu ale unui prieten care de mulţi ani încoace e cel puţin jumătate din timp 'cu mustul în freză'. Doctoriţa de familie, cînd s-a uitat peste cifrele de la colesterol, m-a întrebat dacă am devenit vegetarian. Fierul (hemoglobină, hematii, sideremie, toate) ieşeau groaznice, în ciuda tonelor de Glubifer şi alte preparate luate mereu. Calciul de-abia depăşea limita inferioară, deşi lactatele sînt de bază pentru mine.

După jumătate de an de regim fără gluten, nu mi-a venit să cred cînd m-am uitat pe rezultatele analizelor: transaminazele la valori modice, hemoglobina spre limita superioară, sideremia la mijlocul intervalului, calciul în prima jumătate, colesterolul ...hm... în borderline crescut. Încă ceva: am pus pînă acum aproape 10 kg.

Concluzia este uşor de desprins. Tot înainte!

Pîinea noastră cea de toate zilele

Tata, cum poţi să mănînci pîinea asta cu gust aşa de rău? - a întrebat fiică-mea, gustînd pîinea făcută dintr-o făină austriacă, Muhlenberger (amidon de porumb, făină de soia, gumă guar, lecitină de soia).

Da' măcar o bucăţică ...

Mi s-a întîmplat de 3 ori în ultima săptămînă să aud fraza Da' ia măcar o bucăţică, de poftă, că doar n-are nimica; ce, o bucăţică acolo...
Prima oară s-a întîmplat cînd un coleg de servici care a împlinit o vîrstă rotundă a făcut cinste cu pizza, prăjiturele, gin şi vodcă. Colegii mei au acceptat cu greu că nu am luat decît numai nişte suc, şi poate că mă uitam cam cu jind la prăjituri.
A doua oară discutam cu mama despre împărtăşanie şi nafură, cum zicea un preot celebru că pîinea se transformă şi devine trupul lui Hristos şi că aşa ceva nu are cum să-ţi facă rău.
A treia oară a fost vorba despre nişte colţunaşi făcuţi de vară-mea taman cînd am picat noi în vizită şi probabil o privire dilatată şi hămesită din partea-mi.

Ce să răspunzi şi cum să te aperi? Cînd vine vorba de ţinut regim, lumea se gîndeşte întîi de toate la cum o mică încălcare nu reprezintă o problemă. De parcă aş ţine regim de slăbire şi nu-i nimic, o să mănînc diseară mai puţin. Nici nu are sens să le explici în detaliu cum că nu ai voie să calci strîmb, nu vor reuşi să înţeleagă sau/şi să ţină minte pînă la următoarea ocazie, cînd te vor îmbia din nou: Hai, ia o bucăţică măcar...

Record personal

Am depăşit recordul personal de greutate. În ultima săptămînă cîntarul a arătat de două ori 70.2, dimineaţa, pe nemîncate.
Cel mai mult am avut 70 kg, în armată. Nu, nu e clişeul cu mîncatul la ore fixe, eu cea mai mare parte din armată nu prea am făcut altceva decît să mănînc, să dorm şi să îi ajut pe ofiţeri pe la birouri (erau doi ofiţeri care chiar se certau pentru care să lucrez; ne salutăm şi mai discutăm cînd ne întîlnim din întîmplare prin oraş).

Carevasăzică, am pus 5 kg în 4 luni, după ce cîţiva ani nu m-am îngrăşat deloc.
Măi, nu cumva e prea mult prea repede?

8 Martie

8 Martie a trecut doar de o săptămînă. O să urăsc sărbătoarea asta pînă se va oficializa ziua bărbatului. Sau, mai bine, ca la americani, ziua mamei şi ziua tatălui.
Luni, 9 martie, că 8 a căzut duminică, a avut loc tradiţionala înmînare de flori către doamne şi domnişoare. Prompte, doamnele şi domnişoarele au ripostat cu pupici, mîncare şi băutură, unele primite cu mai multă plăcere decît altele.

Colegele mele de servici, în schimbul florilor oferite individual sau în grup, în nume propriu sau prin delegat sau ca delegat, decontate sau nu de şefu' ăl mare, au sărit cu nişte pizza comandată din apropiere. Supriză, cînd a venit pizza, una dintre colege a dispărut discret şi s-a întors în scurt timp cu o porţie de cartofi prăjiţi şi cu o salată grecească, special pentru mine, ca să mă opresc din sorbitul din priviri a pizzei. Impresionant.

Partea nostimă este că o cunosc pe una din fetele de la fast-food-ul cel mai apropiat de birou, unde am mîncat de mai multe ori, după ce am rugat-o să-mi arate etichetele de pe toate chestiile pe care le pun ei în mîncare. Dialogul a fost:
- Aş dori ceva pentru un domn care nu are voie gluten. Ce aţi putea să-mi daţi?
- E vorba de domnul George cumva?
- (după o secundă de surpriză) Da.
- Bine, vă dau ce ştiu că a mai luat el.

Ăsta e un caz fericit. În mai multe restaurante, la întrebarea dacă au un meniu fără gluten sau dacă bucătarul poate prepara ceva fără gluten, am primit clasicul răspunsul Ce-i aia?

Petrecerea de Crăciun

(Da, da, ştiu că e primăvara deja.)

Cu o săptămînă înainte de Crăciun am avut o petrecere de Crăciun la firmă. Bairam mare, la restaurant, cu spectacol, cu trupă de dansuri, cu prestidigitator, cu concert playback, cu karaoke. Şi, bineînţeles, multă mîncare şi băutură. Aici e miezul problemei.

Alcoolul rafinat din orice cereale e ok, poate fi consumat fără probleme, glutenul se distruge prin fermentaţie şi nu trece de distilaţie. Dar, pe lîngă alcoolul pur, băieţii mai adaugă tot felul de arome, dintre care unele conţincu siguranţă gluten. Vinul e ok. Berea e interzisă. Whisky şi vodcă numai cu multă prudenţă, adică mai bine nu.
La începutul petrecerii, ca să se încălzească lumea, a circulat o sticlă de whisky. Aveam doar cîteva săptămîni de regim, în perioada în care îmi dădeam seama că am băgat în gură cîte o bucată de pîine exact cînd închideam gura. Aşa că e oarecum de înţeles că am dat o duşcă de whisky pe gît. Da, mi-am dat seama imediat că nu trebuia, dar whisky-ul e mai greu să-l scoţi din gură decît pîinea.
După ceva timp, au urmat nişte ture de shot-uri. Am luat şi eu, ca la turmă, un rînd. Şi, iar imediat, am realizat că nu ştiu exact ce e în shot-uri. Aşa că am zis pas la următoarele.
Am trecut imediat pe vin roşu sec. Oricum, şi înainte preferam vinul, care, oricum ar fi, cu sulf, cu zahăr, cu ce prostii or mai fi punînd ăştia, nu conţine gluten.

Gata cu băutura, să trecem la mîncare. Suprinzător, universul a fost de partea mea, am putut mînca aproape tot. La aperitiv erau nişte mici coşuleţe de pîine cu brînză şi cu icre pe care le-am evitat. Am salivat doar la nişte pateuri şi nişte prăjiturele care mai de care mai ochioase. Am căscat larg ochii la tortul cu sigla firmei, părea delicios. În rest a fost ok. Nu vă spun ce ca să nu ni se facă poftă.

Morala: Dacă nu eşti sigur pe ceva, nu mînca/bea.
Concluzia: Se poate.

Citeşte eticheta!

Vrei să cumperi ceva, indiferent dacă e vrac sau ambalat? Citeşte eticheta! Vînzătoarele din magazine sînt un pic surprinse cînd le ceri eticheta, de obicei îşi închipuie că vrei să verifici termenul de valabilitate.
Unii au o reacţie sesizabilă, uneori violentă, la ingerarea de gluten, aşa încît pot depista dacă e ceva în neregulă cu ce au mîncat. Eu (din fericire) nu am radarul ăsta.

Praful de copt făcut de o firmă românească conţine bicarbo-nu-ştiu-cum-de sodiu şi ... făină de grîu. Bine măi, de ce conţine praful de copt făină dacă îl pun în făină?
Pe un baton de şuncă presată scria: proteină vegetală. Vegetală-vegetală, dar de care, că ar putea fi şi de grîu. Într-adevăr, pe unele scrie proteină din soia sau proteină vegetală din soia.
Fulgii de porumb, de toate neamurile şi din toate magazinele, conţin malţ. Uneori scrie malţ din orz, alteori scrie extract de malţ. Vorba cuiva, în toate ţările civilizate malţul e din porumb.
Am cumpărat un iaurt, fără să citesc eticheta, însă. Ce conţine? Amidon modificat. De care amidon - nu se spune. Ce-i drept, amidonul în mod normal (într-o ţară cu producători normali) nu prezintă risc de contaminare cu proteină. Dar mă simt mult mai bine dacă pe etichetă scrie amidon de porumb sau amidon de cartofi.
M-am bucurat aşa de tare cînd am găsit fulgi de hrişcă, că am pus mîna pe o pungă. Ajung acasă, citesc: 'Acest produs conţine gluten'. Nu 'poate să conţină', ci 'conţine'.
Am eliminat amestecurile de condimente tip Delikat sau Vegeta sau Maggi după ce, luînd două pungi aparent identice, pe una scria 'conţine gluten', pe cealaltă nu scria.
Mai există o serie de produse pe care scrie 'poate conţine urme de gluten' sau 'în procesul de fabricaţie se folosesc ouă, gluten, soia, bla-bla'. În marea majoritate a situaţiilor, producătorii pun avertismentul ca să se spele pe mîini de eventuale acuzaţii, însă, dacă restul ingredientelor nu prezintă risc, atunci produsul e ok. Nu-mi ziceţi acum că pentru măcinarea şi ambalarea de boia de ardei e necesar glutenul.

Regula de aur este: dacă a fost prelucrat, ar putea fi contaminat.

Alivenci / Mălai

Ceva lactate (brînză, smîntînă, lapte bătut, iaurt, lapte), se amestecă cu zahăr, 2-3 ouă întregi, un pic de sare, o picurătură de ulei sau o bucăţică de unt şi ceva scorţişoară. Se adaugă apoi mălai pînă se obţine un aluat ceva mai consistent decît pentru clătite. Se dă la cuptor într-o tavă tapetată cu unt pînă se rumeneşte.
Se mănîncă obligatoriu cu iaurt sau lapte bătut amestecat cu miere şi cu scorţişoară.
Se ling apoi degetele.
Poză o să pun la tura următoare, că asta s-a terminat prea repede.
Prefer varianta dulce, dar se poate face şi sărată.

Tort cu mere întregi

Cu o anumită ocazie aniversară, am fost pus din nou la încercare în măiestria-mi de bucătar. Şi iată ce-a ieşit. Nu l-am acoperit cu frişcă şi nici n-am pus lumînări în el, aşa că aspectul nu e de Oscar, dar gustul... mmm... sublim. Mai presus de toate, impactul asupra celorlalţi, care nici nu auziseră de gluten pînă le-am zis eu, a fost puternic pozitiv.
Nu am urmat cantităţile, am făcut totul ochiometric, şi ce e scris mai jos larg apreciat. Faceţi şi voi la fel. Tortul meu oricum a fost cam mic.

0. Forma de tort se unge cu un pic de unt, deşi poate ar fi ieşit mai bine dacă foloseam hîrtie de copt. Eu am folosit un vas de sticlă termorezistentă, nu am o formă specială de tort.
1. Pentru caramel, se pun într-un ibric 4 linguri de zahăr şi cîteva picături de apă şi se pun pe foc, amestecînd continuu, pînă la consistenţa de lavă topită. Se toarnă în forma de tort în strat uniform.
2. Se curăţă merele (eu am avut nevoie de 6) şi se mănîncă cojile :) Nu am unealtă de scos cotorul, aşa că am tăiat merele în două pe înălţime şi am scos cotorul scobind cu un cuţit subţire. Merele se aşează în vas unul lîngă celălalt, peste caramel, iar printre ele se pun bucăţi de mere tăiate, ca să nu rămînă spaţii libere mari. În locul cotorului se pun o linguriţă de gem (eu am avut de prune), o bucăţică de miez de nucă şi un cubuleţ mic de unt (1 cm). Se presară generos zahăr peste mere, şi totul merge la cuptor în timp ce se pregăteşte partea a treia.
3. Gălbenuşurile de la 3 ouă se amestecă cu 4 linguri de zahăr. Nu am avut răbdare să amestec pînă la dizolvarea zahărului. Se pune jumătate de cană de făină de orez (nu am rezistat tentaţiei şi-am pus şi un pic de făină de soia), un strop de sare şi o jumătate de plic de praf de copt. Eu am pus şi cîteva stafide. Se bat spumă albuşurile şi se adaugă în aluat, se amestecă cu grijă să nu sară peste tot.
4. Între timp merele ar trebui să fie înmuiate, dar nu de tot. Se scoate tava din cuptor, se adaugă aluatul, la modul ideal ar trebui ca aluatul să ajungă exact cît să acopere de tot merele. Se bagă din nou la cuptor pentru 40 minute. Siropul curs din mere o să bolborosească sub stratul de aluat, dar e normal.
5. Atenţie la răsturnarea tortului, merele s-ar putea să dorească să o apuce în altă parte decît blatul. La modul ideal trebuie acoperit cu frişcă, mai concret un plic de frişcă Dr.Oetker şi lapte. Voisem să fac o budincă dintr-un plic, dar am avut altceva de făcut aşa că am renunţat, l-am lăsat nature.
Reţeta după care m-am inspirat (are şi poze şi comentarii): http://www.reteteculinare.ro/forum/discutii/tort_de_mere_intregi-1638/

Budincă din perle de tapioca

După ce am descoperit problema cu glutenul am ştiut că trebuie să găsesc alte mîncăruri, că trebuie să-mi lărgesc orizontul culinar, aşa că am luat la rînd magazinele şi am cumpărat o grămadă de ingrediente pe care nu le-am folosit pînă atunci. Aşa am pus mîna pe o pungă de perle de tapioca, la un magazin naturist local (Sano Vita, 7,50 lei/500g). Şi au stat perlele în dulap timp de vreo două luni, neatinse. Dar şi cînd am pus mîna pe 'net şi am scos de acolo reţete, să te ţii...
O jumătate de cană de perle de tapioca se pun la muiat în apă, pentru 10 minute. Se scurg şi se pun într-o oală cu 3 căni de lapte şi puţină sare. Se pune la foc mediu pînă începe să fiarbă, amestecînd continuu; deja începe să se îngroaşe, perlele încep să devină translucide. Se ia de pe foc şi se adaugă gălbenuşurile de la două ouă şi cîţiva stropi de esenţă de vanilie, amestecînd bine-bine. După ce gălbenuşurile s-au integrat, se adaugă albuşurile bătute spumă, iar amestecînd. Budinca devine acum pufoasă. Se pune apoi pe foc mediu pînă începe din nou să fiarbă, amestecînd, apoi se dă la cel mai mic foc posibil. Treptat, se adaugă o cană de zahăr, bineînţeles amestecînd. Apoi se lasă să fiarbă la cel mai mic foc posibil încă vreo 2-3 minute, amestecînd şi iar amestecînd.
Nu e chiar atît de complicat precum pare, şi se mai poate simplifica, de exemplu, adăugînd ouăle neseparate, sau sărind peste înmuiatul perlelor. Nasolul e că trebuie să stai 10 minute lipit de oală, amestecînd într-una. Dar rezultatul compensează din plin efortul.
Reţetele "lor" sînt cu nectar de mango şi cu lapte de nucă de cocos. Am cumpărat o conservă de compot de mango (Billa, 6 lei, Carrefour, 5 lei) să încerc şi aşa. Dar lapte de nucă de cocos, hm, o nucă de cocos de care se găseşte pe la noi (2 lei la supermarketuri) dă 50 ml lapte.
Varianta originală http://thaifood.about.com/od/thairecipesstepbystep/ss/sagopuddinmango_3.htm
Variantă adaptată http://www.elise.com/recipes/archives/000460tapioca_pudding.php

"Pîine" cu banane

Experimentul cu mix-ul făcut în casă seamănă mult cu reţeta de pîine cu banane (dar e mai degrabă chec decît pîine) pe care-am găsit-o pe net.
Se amestecă bine 1 cană de zahăr cu 100 g unt. Probabil că zahărul nu se va dizolva complet, dar nu-i nimic. Se separă 2 ouă, se adaugă acum doar gălbenuşurile şi se amestecă din nou. Se pasează 3 banane bine coapte şi se adaugă şi ele. Urmează 2 căni de făină de orez şi jumătate de pliculeţ de praf de copt. Se pun nuci măcinate şi fulgi de nucă de cocos, jumătate de cană. În momentul ăsta eu am îndoit lingura cu care amestecam. La sfîrşit se adaugă albuşurile făcute spumă; trebuie amestecat cu multă atenţie să nu sară albuşul pe masă, va dura ceva pînă se omogenizează totul. Se toarnă într-o tavă de cozonac unsă cu unt şi se dă la cuptor (care deja a fost încălzit) pentru 8o-90 minute. Am observat că testul cu scobitoarea este oarecum irelevant cînd foloseşti altă făină decît de grîu.
Rezultatul e delicios.
http://dieta.romedic.ro/reteta/Paine_delicioasa_cu_banane_0995.html

Mix făcut în casă

Urmărind sfaturile unui nene de pe youtube, am făcut ieri un experiment: am amestecat o cană de faină de orez, o cană de faină de soia, o cană de amidon de porumb, cîteva linguri de praf de cartofi instant şi un pliculeţ de praf de copt. Din ce a ieşit am făcut un aluat (2 ouă, lapte, apă, un pic de zahăr) şi l-am băgat la cuptor într-o tavă de cozonac pentru ceva mai mult de o oră jumate. A ieşit ceva care seamănă destul de bine cu o pîine. Poate dacă făceam doar cu apă era mai clar rezultatul.
Făină de soia şi făină de orez se găsesc la magazinele Plafar/Centrofarm (produse de Solaris Plant), cu 6,75 lei/500g, amidonul de porumb l-am luat de la alimentara de la colţ cu 5,90 lei/kg (Alex&Com srl Galaţi), cartofii instant costă cam 1,50 lei la orice supermarket, praful de copt sub 1 leu. Rezultat: 11 lei/kg mix.

McDonald's :(

Nu sînt deloc amator de fastfood-uri, dar într-o zi intru la McDonald's să iau ceva de mîncare. Bineînţeles că nu burgeri, speram să găsesc o salată bună.
O întreb pe fătuca de acolo: care salată nu conţine făină de grîu sau orice altceva din grîu? Niciuna nu conţine grîu. Bine, insist, dar bucăţile de pui din salata aia par a fi date prin făină şi prăjite. Oh, da, aveţi dreptate, dar uitaţi salata astalaltă. Nu conţine făină de grîu? Nu, dar staţi să întreb. Cheamă o altă tănţică, îi şuşoteşte ceva, asta cealaltă zice şi ea: Nimic grîu. Insist: sigur? Amîndouă în cor: Sigur. Bine, daţi-mi salata la pachet. Dau din picior vreo 5 minute, că o salată se face mai greu decît un burger, iau punguţa şi mă întorc la birou.
Deschid caserola, stupoare! Avea crutoane.

Ofertă paste din porumb la Real

La magazinele Real au ofertă la paste din porumb Arpis Pasta d'Oro, valabilă pînă pe 25 februarie. Pe ele scrie fără gluten, fără logo*. Comparativ, o pungă costă în mod normal cam 2.50-2.70 lei.
2.29 lei setul de 2 pungi de 500g.
http://www.sammills.eu/brosuri.html

* Rectificare: vechile pungi nu aveau logo. Astea au şi logo şi au un număr de autorizare de la o asociaţie din Marea Britanie.

Fulgi de orez cu ciocolată Cerbona

Aseară mi-am luat din Kaufland fulgi de orez cu ciocolată pe care scrie "gluten free". Buni, dar par a fi făcuţi din făină, aşa că parcă mai bun este orezul expandat cu cacao făcut la noi, sînt vreo două firme (una e Rommac, nu mai ţin minte care e a doua) - pe care însă nu scrie "fără gluten".
În aceeaşi serie mai sînt cîteva feluri de cereale (cu grîu). Pe site se zice că mai există nişte fulgi de porumb fără gluten, nu l-am văzut însă în magazin.
7 lei pe 375g, o cutie mare.
http://www.cerbona.hu/ro/Produse_Cerbona_Fulgi_de_cereale_Fulgi_de_orez_cu_ciocolata_Cerbi-_fara_gluten.html

Trei luni fără gluten

Am împlinit zilele trecute 3 luni de la diagnosticul de intoleranţă la gluten (urăsc cuvîntul ăsta, celiachie).
Pentru mine prima săptămînă a fost foarte interesant, era o provocare nouă şi mie-mi plac provocările. Au urmat două săptămîni demoralizate, pentru că a trebuit să conştientizez că trebuie să mă rup de felul în care am mîncat pînă acum. Apoi m-am liniştit şi am început să iau lucrurile aşa cum sînt, am simplificat tot ceea ce ţine de alimentaţie şi apoi am început să clădesc.
Acum încă clădesc: încerc ingrediente noi, încerc reţete, caut combinaţii de meniuri prin restaurante, am învăţat să vorbesc cu chelnerii. Am adăugat 3 kilograme în 3 luni şi mă apropii de recordul meu personal de greutate.

S-a mai apucat unu' să scrie... poate ai să zici. Da, pentru că atunci cînd m-am apucat eu să caut mi-a fost greu să găsesc tot ce-mi trebuie. Nu găsesc nicăieri ingredientele pe care le găseşti în reţetele de pe 'net. Nu am bugetul destul de mare cît să comand des de la firmele care aduc produse fără gluten. Nu am suficientă pricepere şi răbdare să fac eu în bucătărie reţete complicate, şi nici timp să gătesc zilnic.

Sînt un om simplu, trăiesc într-un oraş normal, am un job normal, am un buget normal (normal pentru România, adică mic), am o bucătărie normală pentru un apartament de bloc.

Aşa mănînc. Aşa trăiesc. Fără gluten.