Schär MixB ofertă la DM

Mix B de la Schär la ofertă la dm: 17,39 lei/kg pînă pe 28 decembrie.

Tăiţei prăjiţi (Asian-style Fried Noodles)

M-am abonat la newsletter-ul de la www.celiac.com şi în meilurile pe care le primesc de la ei sînt uneori nişte reţete care par simple şi delicioase. Ia să încerc una...
Asta părea cea mai abordabilă: Asian-style Fried Noodles.

Întîi am pus la fiert apa pentru tăiţeii de orez.
Am tăiat fîşii subţiri din morcov, ardei, varză şi un pic de usturoi. Am tăiat cubuleţe mici carnea de porc. Am aruncat totul în ulei în wok-ul încins.
Am pus tăiţeii de orez "la fiert", de fapt se lasă în apa fierbinte, cu focul închis.
Wok-ul nu are voie să stea, trebuie mereu agitat. După cum spunea reţeta lor, n-ar trebui să stea totul pe foc mai mult de 1 minut. Hai, mă laşi, carnea nu e făcută, legumele nu sînt nici măcar încălzite; am ţinut wokul pe foc ceva mai bine de 5 minute.
Între timp am scos tăiţeii din apă, i-am scurs şi i-am tăiat.
Am aruncat tăiţeii în wok peste carne şi legume, şi i-am mai ţinut încă 30 de secunde, am mai pus nişte frunze de mentă proaspete, din grădină :)

Lecţii învăţate:
- mîncarea chinezească e greu de făcut să-ţi iasă bine
- mai trebuia un sos, ceva
- atunci cînd experimentezi, e bine să faci porţii mici

http://www.celiac.com/articles/22267/1/Asian-style-Fried-Noodles-Gluten-Free/Page1.html
Foto sus: aşa a ieşit. Foto jos: aşa trebuia să iasă.

Orez, creveţi, legume

Am avut musafiri într-o seară, şi asta am gătit a gătit soţioara mea: orez cu creveţi şi cu legume la wok.
Orezul se prepară după cum am mai discutat.
Legumele (ardei, morcov şi orice pică la îndemînă) se taie mărunt şi se aruncă în uleiul din wok-ul încins deja, la foc mare, agitînd mereu. Se aruncă peste ele cîte un pic din toate plantele aromatice din bucătărie.
Cînd legumele sînt un pic înmuiate, se pun creveţii la prăjit într-o tigaie cu puţin ulei, pentru 4-5 minute (am avut creveţi congelaţi, ăia refrigeraţi se fac mai repede). Eu de obicei pun creveţii în wok, dar nevasta a gătit de data asta, aşa că eu nu m-am băgat.
Un copil şi doi bebeluşi au mîncat majoritatea creveţilor, aşa că patru adulţi au mîncat majoritatea legumelor, ca să fie chit :)

Brioşe de mălai

Tocmai aveam în cuptor pentru copii nişte cookies (cu făină de grîu) şi, pofticios cum sînt, voiam şi eu ceva bun. Mă gîndeam de ceva timp la reţeta asta, aşa că aveam luate din Real nişte făină de porumb foarte fină (ca o făină de 600 la granularitate) şi din Kaufland nişte rondele de hîrtie pentru brioşe. Aşa că am băgat repede cele 500 g făină porumb, două ouă, 250 ml de smîntînă, aproape o cană de zahăr şi un pliculeţ de drojdie uscată în mixer şi le-am amestecat bine-bine.
Apoi intervine greşeala mea, să nu las compoziţia să crească suficient, că, deh, cuptorul stătea gol şi ardea gazul degeaba. Aşa că am pus repede în două tăvi cupele de hîrtie de brioşe, în fiecare am pus cam cîte o lingură de aluat, ţuşti în cuptor pentru 20-30 de minute şi... Paharul e jumate plin şi jumate gol: la gust sînt (au fost:) foarte bune, dar nu au crescut destul (ce destul, aproape deloc).
Cu lapte au mers de minune.

Reţeta originală era cu sare şi caşcaval şi usturoi, dar eu am preferat versiunea dulce.
http://leofloriblog.blogspot.com/2009/05/briose-de-mamaliga-polenta-muffins.html

Visul unei nopţi de primăvară

Împreună cu alte două echipe cu care am lucrat pe un proiect, s-a organizat o petrecere. A fost o petrecere puţin mai deosebită, la început a fost la nu-ştiu-cine acasă, apoi a fost la o crîşmă, apoi din nou acasă la ăla. Ştiţi voi, genul de petrecere de la care nu-ţi mai aduci aminte decît începutul şi apoi cîteva fragmente disparate.

Mîncarea nu a fost cumpărată sau adusă sau gătită la restaurant, ci cîţiva dintre particianţii - mai bine zis participantele la petrecere au gătit cîte ceva şi au scos pe masă, rînd pe rînd, bucatele. Gătit e cam mult spus, de fapt erau scoase platourile din frigider sau din cuptorul cu microunde.
Prima ofertă pe care-o ţin minte a fost o chestie cu paste şi cu legume crude, un fel de salată; m-am interesat de tipul pastelor, nu erau ok, aşa că am zis pas. Surprinzător, aveam şi eu un castron asemănător, tot în stilul salatelor cu paste, dar era cu paste de porumb. Am ciugulit ceva de pe acolo, în timp ce gospodinele tot scoteau la iveală alte şi alte merinde - nici nu mai ţin minte ce am mîncat şi ce nu.
La un moment dat, tot îmbucînd, dau de un gust extraordinar de bun, ceva ce nu am mai simţit de mult timp. Insist, iau mai mult, înfulec tot mai abitir, şi parcă începe să mi se ia ceaţa de pe ochi, suficient cît să văd ce mîncare e aşa gustoasă: lapte cu pîine.

După care m-am trezit.

În Germania

V-am zis că am avut de făcut un drum în Nemţia. Am avut emoţii, nemţeasca mea se opreşte la nivel de ein-zwei-drei, bitte und danke schön, cum o să reuşesc să mă înţeleg cu chelnerii germani cînd uneori de-abia înţeleg ăştia de la noi...
Două lucruri m-au făcut să mai prind inimă: primul e lista cu informaţii pentru bucătari (tipărită grijuliu în trei exemplare) iar al doilea e speranţa că şi ospătarii şi bucătarii lor trebuie să fie cu douăzeci de ani înaintea noastră, aşa cum sînt ei faţă de noi în toate cele.
Ce-a fost pe drum v-am spus, acu' să vă spun despre hotelul de 4 stele la care am stat (a plătit firma mamă, m-am dus acolo cu treabă, nu de distracţie).

La prînz, un bufet de o duzină de feluri fără salate şi deserturi. Mă duc direct la un băitan care aştepta politicos la un capăt de masă, şi încerc să îi spun în engleza mea needucată că vreau să ştiu care dintre feluri nu conţine gluten. Do you mean glutamate? mă ia el repede, Not glutamate, gluten, îi zic eu, apoi feţei lui mirate îi explic: No wheat flour, keine Weizenmehl. Se dă bătut, please wait a moment, eu îmi închipui că el s-a dus la bucătărie să întrebe în ce au folosit ăia făină, nu, el se întoarce cu o tipă faţă de care mi-a fost ruşine cu engleza mea. Nah, totuşi nici cu fata aia nu m-am înţeles nici în puţina mea engleză nici în boaba de germană, aşa că am luat hîrtia şi i-am arătat-o şi s-a luminat dintr-o dată la faţă. Neîncrezătoare în capacitatea mea de a înţelege ce îmi zice, m-a plimbat de la un capăt la altul al mesei şi mi-a zis: orice dintre astea, nimic dintre astea, de aici asta şi asta. Fără cred că da sau cred că nu, fără mers la bucătărie şi întrebat, fără discuţii între ei că ba au pus făină, ba au pus amidon, scurt şi eficient.

Nemţeşte adică.

Tarom

Am avut oarecare emoţii cînd mi s-a spus de la firmă că trebuie să petrec două zile în Germania, asta ar fi fost prima ieşire din ţară de la momentul "descoperirii adevărului". Unul din motivele de îngrijorare e drumul propriu-zis, mîncarea de pe avion şi aeroporturile în care ai de aşteptat, cînd pleci dimineaţa şi ajungi seara după ce ţi se lungesc urechile pe scaunele din Otopeni...
De-abia după ce am primit rezervarea pe Tarom, mi-a adus aminte că parcă am văzut/am auzit că pe avioane ăştia au meniuri vegetariene şi meniuri kosher, dar oare n-or fi avînd şi fără gluten? Firefox, tarom.ro, zboruri şi rezervări, despre călătorie, la bord, linkurile astea nu se mai termină, mîncare şi băutură, suspans, yes!, au şi fără gluten. Cer schimbarea meal type din regular în gluten-free, făcută prompt.
Masa pe cursele interne spre şi dinspre Bucureşti a constat într-un baton Mars, Snickers, Twix, nu mai ţin minte exact de care, dar ţin minte că nu scria făină la ingrediente şi nici "poate conţine urme". Oricum, nu le-am mîncat.
După ce am urcat în cursa Bucureşti-Frankfurt, am văzut că una dintre stewardese a luat o listă şi a căutat cu privirea nişte persoane, inclusiv pe mine. Aha, zic eu, acum ne verifică pe ăştia cu meniuri speciale. Decolăm, urcăm, scot fetele cărucioarele cu mîncare, dar încă nu le era clar lor ceva, apoi, deodată, porneşte o tanti cu nişte caserole în mînă, şi trece pe la fiecare dintre cei la care s-a uitat mai devreme, Dumneavoastră aveţi meniu special fără gluten, da? Da!! tresar eu de emoţie. Pe banda care înconjura caserola scria cu markerul GF (de fapt mai erau încă două litere, dar a trecut ceva timp şi eu îmbătrînesc).
Înăuntru, la căldurică, bine pitită printre cutiuţe şi tacîmuri de plastic, stătea cuminte şi naivă o pîiniţă, cît două degete laolaltă de mică, zîmbindu-mi feciorelnic de sub şerveţele, neştiind ce brută sălbatică o priveşte pofticios cu gînduri necurate, sărăcuţa. A fost cea mai bună pîine pe care am mîncat-o în viaţa mea.
Atît de bună, încît nu mi-a păsat că şi colegii mei au fost mutaţi pe meniu fără gluten. Atît de bună, încît am uitat că pe drumul de întoarcere am primit o jumătate de rondică de orez expandat. Atît de bună, încît am avut noroc că era ventilaţia un pic mai tare, că mi-a uscat repede ochii umeziţi. Atît de bună, încît mi-a părut rău că a trebuit să o mănînc acolo, unde nu aveam loc de făcut geoane.

Burdihan de Crăciun

Sezonul ăsta de sărbători am reuşit în sfîrşit să fac ceea ce porcii cam încheie pe la Ignat: m-am îngrăşat, ajungînd chiar, după cîteva luni de stagnare, să-mi depăşesc recordul personal cu 0,1 kg...
Cum? Mîncînd de parcă-ar fi Crăciunul. Şi pe terenul propriu şi în deplasare.
Antreuri ca în poză, salată boeuf (cu muştar controlat la etichetă), supă de găină de ţară (neînăcrită, cu paste de orez), sarmale (verificate la pasta de tomate), cîrnaţi şi chişcă, curcan întreg la cuptor, răcituri de curcan, alivenci, prăjitură cu cacao şi vişine (făină de orez) şi altele pe care le-am uitat dar le-am digerat.
Procedeul se reia de Anul Nou, cu mici modificări: alte antreuri, alte sarmale, altă salată boeuf, pulpe de pui fripte, ouă umplute, cremă de zahăr ars, legume la cuptor şi alte cîteva digerate dar uitate.
Hai să vă detaliez le hors d'oeuvre producţie proprie (proprie adică la mine în casă, nu cu mîinile mele):

• pui cu susan (pui, ulei, susan, fără bechamel)
• bacon şi caşcaval la cuptor
• meloncello cu prosciutto
• curmale prăjite în prosciutto
• ouă cu cremă de brînză
• ouă cu salată de vinete
• champignoane cu ouă de prepeliţă
• pachete de caşcaval şi şuncă
• meloncello cu brînză albastră
• mozarella cu struguri
• curmale cu moţ de cremă de brînză
  
• cabanos cu ardei la cuptor
• mozarella cu ardei, castraveţi şi măsline

Hmm, cît mai e pînă la următoarea sărbătoare la care se mănîncă în acelaşi hal?

Petrecere de Crăciun 2009

Şi anul ăsta, firma a dat o petrecere de Crăciun. Fiind anul trecut meniu fix, cu porţii individuale, îmi iau măsuri de prevedere şi o rog pe colega care se ocupă cu organizarea să întrebe la restaurant dacă pot oferi un meniu fără gluten - şi ataşez textul cu informaţii pentru bucătari. Nesurprinzător, răspunsul a fost că să le zic eu ce să îmi pregătească - dar între timp am făcut rost de meniul pentru petrecere, am tras conluzia că e ok, şi nu am mai insistat.

Seara petrecerii. Bufet cu 20 de feluri de mîncare. Aveam nişte suspiciuni la crema de brînză şi la rulourile de carne cu legume, aşa că îl trag deoparte pe unul dintre chelneri şi îl rog să întrebe la bucătărie dacă alea conţin făină. Ah, dumneavoastră sînteţi domnul cu meniu special fără gluten, da, v-am pregătit un meniu separat, aveţi salată de pui şi somon cu legume, e bine? E foarte bine, zic eu înfulecînd deja de la bufet ceva ce-mi făcea cu ochiul.

Intră în scenă salata de pui. Crutoane. Iese din scenă salata de pui.