În Germania

V-am zis că am avut de făcut un drum în Nemţia. Am avut emoţii, nemţeasca mea se opreşte la nivel de ein-zwei-drei, bitte und danke schön, cum o să reuşesc să mă înţeleg cu chelnerii germani cînd uneori de-abia înţeleg ăştia de la noi...
Două lucruri m-au făcut să mai prind inimă: primul e lista cu informaţii pentru bucătari (tipărită grijuliu în trei exemplare) iar al doilea e speranţa că şi ospătarii şi bucătarii lor trebuie să fie cu douăzeci de ani înaintea noastră, aşa cum sînt ei faţă de noi în toate cele.
Ce-a fost pe drum v-am spus, acu' să vă spun despre hotelul de 4 stele la care am stat (a plătit firma mamă, m-am dus acolo cu treabă, nu de distracţie).

La prînz, un bufet de o duzină de feluri fără salate şi deserturi. Mă duc direct la un băitan care aştepta politicos la un capăt de masă, şi încerc să îi spun în engleza mea needucată că vreau să ştiu care dintre feluri nu conţine gluten. Do you mean glutamate? mă ia el repede, Not glutamate, gluten, îi zic eu, apoi feţei lui mirate îi explic: No wheat flour, keine Weizenmehl. Se dă bătut, please wait a moment, eu îmi închipui că el s-a dus la bucătărie să întrebe în ce au folosit ăia făină, nu, el se întoarce cu o tipă faţă de care mi-a fost ruşine cu engleza mea. Nah, totuşi nici cu fata aia nu m-am înţeles nici în puţina mea engleză nici în boaba de germană, aşa că am luat hîrtia şi i-am arătat-o şi s-a luminat dintr-o dată la faţă. Neîncrezătoare în capacitatea mea de a înţelege ce îmi zice, m-a plimbat de la un capăt la altul al mesei şi mi-a zis: orice dintre astea, nimic dintre astea, de aici asta şi asta. Fără cred că da sau cred că nu, fără mers la bucătărie şi întrebat, fără discuţii între ei că ba au pus făină, ba au pus amidon, scurt şi eficient.

Nemţeşte adică.