Da' măcar o bucăţică ...

Mi s-a întîmplat de 3 ori în ultima săptămînă să aud fraza Da' ia măcar o bucăţică, de poftă, că doar n-are nimica; ce, o bucăţică acolo...
Prima oară s-a întîmplat cînd un coleg de servici care a împlinit o vîrstă rotundă a făcut cinste cu pizza, prăjiturele, gin şi vodcă. Colegii mei au acceptat cu greu că nu am luat decît numai nişte suc, şi poate că mă uitam cam cu jind la prăjituri.
A doua oară discutam cu mama despre împărtăşanie şi nafură, cum zicea un preot celebru că pîinea se transformă şi devine trupul lui Hristos şi că aşa ceva nu are cum să-ţi facă rău.
A treia oară a fost vorba despre nişte colţunaşi făcuţi de vară-mea taman cînd am picat noi în vizită şi probabil o privire dilatată şi hămesită din partea-mi.

Ce să răspunzi şi cum să te aperi? Cînd vine vorba de ţinut regim, lumea se gîndeşte întîi de toate la cum o mică încălcare nu reprezintă o problemă. De parcă aş ţine regim de slăbire şi nu-i nimic, o să mănînc diseară mai puţin. Nici nu are sens să le explici în detaliu cum că nu ai voie să calci strîmb, nu vor reuşi să înţeleagă sau/şi să ţină minte pînă la următoarea ocazie, cînd te vor îmbia din nou: Hai, ia o bucăţică măcar...