Petrecerea de Crăciun

(Da, da, ştiu că e primăvara deja.)

Cu o săptămînă înainte de Crăciun am avut o petrecere de Crăciun la firmă. Bairam mare, la restaurant, cu spectacol, cu trupă de dansuri, cu prestidigitator, cu concert playback, cu karaoke. Şi, bineînţeles, multă mîncare şi băutură. Aici e miezul problemei.

Alcoolul rafinat din orice cereale e ok, poate fi consumat fără probleme, glutenul se distruge prin fermentaţie şi nu trece de distilaţie. Dar, pe lîngă alcoolul pur, băieţii mai adaugă tot felul de arome, dintre care unele conţincu siguranţă gluten. Vinul e ok. Berea e interzisă. Whisky şi vodcă numai cu multă prudenţă, adică mai bine nu.
La începutul petrecerii, ca să se încălzească lumea, a circulat o sticlă de whisky. Aveam doar cîteva săptămîni de regim, în perioada în care îmi dădeam seama că am băgat în gură cîte o bucată de pîine exact cînd închideam gura. Aşa că e oarecum de înţeles că am dat o duşcă de whisky pe gît. Da, mi-am dat seama imediat că nu trebuia, dar whisky-ul e mai greu să-l scoţi din gură decît pîinea.
După ceva timp, au urmat nişte ture de shot-uri. Am luat şi eu, ca la turmă, un rînd. Şi, iar imediat, am realizat că nu ştiu exact ce e în shot-uri. Aşa că am zis pas la următoarele.
Am trecut imediat pe vin roşu sec. Oricum, şi înainte preferam vinul, care, oricum ar fi, cu sulf, cu zahăr, cu ce prostii or mai fi punînd ăştia, nu conţine gluten.

Gata cu băutura, să trecem la mîncare. Suprinzător, universul a fost de partea mea, am putut mînca aproape tot. La aperitiv erau nişte mici coşuleţe de pîine cu brînză şi cu icre pe care le-am evitat. Am salivat doar la nişte pateuri şi nişte prăjiturele care mai de care mai ochioase. Am căscat larg ochii la tortul cu sigla firmei, părea delicios. În rest a fost ok. Nu vă spun ce ca să nu ni se facă poftă.

Morala: Dacă nu eşti sigur pe ceva, nu mînca/bea.
Concluzia: Se poate.